Executarea hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii referitoare la minori

Tematică: Executare silită

Procedura privind executarea hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii referitoare la minori este reglementată de Noul Cod de Procedură Civilă în capitolul referitor la Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face, în cuprinsul art. 910-914.

Domeniul de aplicare a dispozițiilor speciale care reglementează această procedură privește titlurile executorii prin care sunt prevăzute măsuri privitoare la minori, cum sunt stabilirea locuinţei minorului, darea în plasament, înapoierea minorului de către persoana care îl ţine fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, precum şi alte măsuri prevăzute de lege.

Executarea silită a titlurilor executorii privitoare la minori se face la cererea creditorului, adică a persoanei îndreptățite să solicite debitorului (reprezentat de părintele sau persoana la care se află minorul), să respecte măsura stabilită prin respectivul titlu executoriu.

Cererea de executare, precum și încuviințarea executării silite sunt supuse regulilor de drept comun. Astfel, executarea silită a titlurilor executorii referitoare la minori se face cu înștiințarea prealabilă a debitorului, căruia executorul judecătoresc îi va trimite încheierea de încuviinţare a executării împreună cu o somaţie, în care îi va comunica acestuia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu.

Dacă debitorul nu se va conforma somaţiei executorului, acesta, la cererea creditorului, va sesiza instanţa de executare în vederea aplicării de penalități, care vor curge până la momentul executării obligației de către debitor, dar nu mai mult de 3 luni de la comunicarea încheierii prin care au fost aplicate aceste penalități. Mai mult decât atât, neîndeplinirea obligației în acest termen, precum şi reaua-credinţă a debitorului care ascunde minorul, vor constitui motive de sesizare a parchetului de pe lângă instanţa de executare, în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti.

În ceea ce privește termenul în care debitorul trebuie să execute obligația care îi revine în temeiul titlului executoriu, acesta este stabilit de executorul judecătoresc. În situația în care debitorul nu își execută obligația ce îi incumbă în acest termen, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, va sesiza instanța de executare, în vederea aplicării de penalități. Având în vedere faptul că obligația stabilită în sarcina debitorului nu este evaluabilă în bani, instanța de executare îl poate obliga pe debitor, printr-o încheiere definitivă, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. În termen de o lună de la comunicarea acestei încheieri definitive, debitorul își va putea executa obligația, în caz contrar, executorul judecătoresc procedând la executarea sa silită.

Legea stabilește ca executarea silită a titlurilor executorii privitoare la minori să fie efectuată în anumite condiții, respectiv:
• În prezenţa unui reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi, când executorul judecătoresc apreciază că este necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta;
• Cu concursul agenţilor forţei publice, în condiţiile legii, dacă executorul judecătoresc solicită acest lucru;
• Cu respectarea obligației impuse de lege de a nu brusca minorul și de a nu exercita presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea.

Modul de îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu va fi constatat de executorul judecătoresc printr-un proces-verbal. Totodată, acest proces-verbal reprezintă titlu executoriu în privința cheltuielilor de executare stabilite în sarcina debitorului.

Există situații în care însuși minorul îl împiedică pe debitor să își îndeplinească obligația stabilită prin titlul executoriu, refuzând în mod categoric să îl părăsească pe acesta sau manifestând aversiune faţă de creditor. În astfel de cazuri, executorul judecătoresc care constată acestă împrejurare îl va înștiința pe reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului printr-un proces-verbal, iar acesta va sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul. În acest sens, instanța va dispune, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni.

La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanţă va întocmi un raport pe care îl va comunica instanţei, executorului judecătoresc şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite, iar dacă şi în cursul acestei proceduri, executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării de penalităţi.