Prescripția dreptului de a obține executarea silită

Tematică: Executare silită

După ce a obținut un titlu executoriu, creditorul va putea să îl pună în executare numai înăuntrul termenului de prescripție prevăzut de lege. Prescripția dreptului de a obține executarea silită este o instituție de drept procesual civil, reglementată în art. 706-711 din Noul Cod de Procedură Civilă.

Astfel, obținerea unui titlu executoriu are ca efect imediat nașterea dreptului de a obține executare silită în temeiul acestuia, drept care este supus unei prescripții de sine-stătătoare, diferită, deci, de prescripția dreptului material la acțiune, care este o instituție de drept material reglementată de Codul Civil. Prescripția dreptului de a obține executarea silită privește posibilitatea creditorului de a obține executarea silită a unui titlu ce obligă debitorul la a da, a face sau a nu face ceva, corespunzător obiectului obligației.

În acest sens, art. 706 din Noul Cod de Procedură Civilă prevede că dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen, iar în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale (mobiliare sau imobiliare), termenul de prescripție este de 10 ani. Acest termen începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită, iar în cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.

Împlinirea prescripției dreptului de a obține executarea silită are ca efect stingerea acestui drept și, pe cale de consecință, orice titlu executoriu își pierde puterea executorie. În privința hotărârilor judecătorești și arbitrale, dacă dreptul de a obține obligarea pârâtului este imprescriptibil sau, după caz, nu s-a prescris, art. 707, alin. (2) din Noul Cod de Procedură Civilă prevede posibilitatea creditorului de a obține un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepția autorității de lucru judecat.

Totuși, prescripția dreptului de a obține executarea silită nu împiedică executarea voluntară a obligației de către debitor. Debitorul care a executat de bunăvoie obligația după ce termenul de prescripție s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestației, chiar dacă la data executării nu avea cunoștință că termenul de prescripție era împlinit.

În vederea salvgardării dreptului creditorului de a obține executarea silită, legiuitorul a prevăzut în art. 710 din Noul Cod de Procedură Civilă instituția repunerii în termenul de prescripție, incidentă în situația în care termenul de prescripție s-a împlinit, iar creditorul a fost împiedicat să ceară executarea din cauza unor motive temeinice. Cererea de repunere în termen va trebui introdusă la instanța de executare competentă în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, iar dacă această instanță o admite, creditorul va putea formula cerere de executare silită în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Întrucât această instituție nu operează de plin drept, invocarea prescripției dreptului de a obține executarea silită se poate face numai de către persoana interesată, ca urmare a declanșării procedurii de executare silită.