Stingerea datoriilor prin compensație

Tematică: Drept societar

Dispozițiile art.1616-1623 ale Codului civil reglementează instituția juridică a compensației datoriilor, ca modalitate de stingere a acestora. În primul rând, art.1616 al Codului Civil prevede că „Datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele.”

Așadar, compensația se referă la stingerea unor datorii pe care o persoană fizică sau juridică le are fața de o altă persoană, care, la rândul ei, are în același timp una sau mai multe datorii față de prima persoană.

Daca aceste datorii reciproce sunt egale ca valoare atunci acestea se sting in totalitate; dacă însă una din datorii este mai mică se vor stinge până la valoarea acesteia.
Ca regulă generală, compensația este reglementată de Codul civil, în cuprinsul art. 1616-1623, însă reglementări cu privire la diferite forme ale aceleiași instituții juridice se regăsesc și în alte acte normative pentru cazuri speciale de compensație; de exemplu, compensația este una dintre modalitățile de stingere a obligațiilor fiscale, acest caz special de compensație a datoriilor fiind reglementat în cuprinsul dispozițiilor art.166-167 ale Codului de procedură fiscală1.

În funcție de izvorul acesteia, compensația poate fi (i) legală; (ii) convențională sau (iii) judiciară.

(i) Compensația legală intervine în virtutea legii atunci când sunt îndeplinite anumite condiți precum: (a) reciprocitatea obligațiilor; (b) obligațiile privesc bunuri fungibile, adică bunuri care se pot înlocui unele cu altele – de exemplu sume de bani; (c) datoriile reciproce sunt certe, adică nu se pune în discuție existența lor; (d) datoriile sunt lichide, adică determinate ca valoare și (e) datoriile sunt exigibile, adică au ajuns la scadență, în sensul în care nu există un termen de plată care nu s-a împlinit încă pentru vreuna din ele.
În condițiile în care sunt îndeplinite aceste condiții compensarea se produce de drept, chiar fără ca părțile să știe sau chiar fără ca aceastea să facă vreun demers în acest sens. În același timp se sting și orice accesorii ale creanțelor compensate – gajuri, ipoteci, privilegii.

(ii) Dacă nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a opera compensația de drept sau legală, părțile pot decide de comun acord să stingă prin compensare obligațiile reciproce. Aceasta este compensația convențională, care produce aceleași efecte ca cea legală, însă numai din momentul convenției părților.

(iii) Există și compensație judiciară care se poate  produce atunci când datoriile nu sunt lichide sau au ca obiect bunuri nefungibile, iar una dintre părți se adresează instanței de judecată pentru a aprecia dacă poate opera compensația. Așadar, în acest caz, compensatia ține de aprecierea instanței, însă dacă este admisă, produce aceleași efecte ca și celelalte tipuri de compensație.